Femeia-deasupra.org foloseste cookies. Prin navigarea pe femeia-deasupra.org, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Toti avem, dar nu la toti functioneaza

 

 

 

1. Am postat din ce în ce mai rar deşi în fiecare zi mi-a ieşit în cale câte o chestie despre care puteam şi îmi doream să postez, dar am zis mereu că aştept să întâlnesc mai multă răutate şi apoi să refulez. Conştientizez în fiecare zi că oamenii nu au limită când vine vorba de răutate sau tupeu de om limitat, iar ăsta este un handicap. Este tipul de handicap care nu se vede, ci se simte. Nu este handicapul pe care îl vedem la oamenii care au decis să se izoleze în casă datorită societăţii care nu încetează să se uite tâmp la ei şi să mai arate şi cu degetul.

Mulţumesc cerului că nu sufăr de handicapul care nu se vede, dar se simte. Uneori mă rog lui Dumnezeu să mă transforme într-un om de genul ca să nu mai fiu frustrată că tind alţii să mă calce în picioare sau să intre în viaţa mea fără să îi bage cineva în seamă sau chestii de genul acesta. Uit că sunt un om drăgălaş şi că nu trebuie să îmi doresc să devin retardată.

 

 

2. Mi se mai par trişti oamenii care urăsc sărbătorile de iarnă. E alegerea fiecăruia să sărbătorească ce, cum şi unde vrea, dar să nu îşi verse frustrările asupra celor care decid să le sărbătoresc. Personajele care îi înjură pe cei care fac cumpărături de sărbători, mie îmi inspiră milă. Să mintă pe cine vor ei, dar eu ştiu că sunt singuri sau au cine ştie ce altă frustrare, dar în sinea lor îşi doresc o familie, un iubit sau o iubită, brad împodobit, miros de portocale şi cozonaci, colinde şi colindători, luminiţe, lumânărele, zăpadă etc. Nu le doreşti cu adevărat? Ok, dar nu îi critica pe cei care şi le doresc. Nu îţi convine aglomeraţia din magazine? Stai acasă tu.

Eu nu sunt genul care să meargă la cumpărături în ultimul moment şi nici să aştept după produsele care nu au cod de bare. S-a întâmplat ca acum o săptămână şi 2 – 3 zile, să fac cumpărături în Auchan. Da, de regulă am multe cumpărături, dar îmi aştept rândul şi sper să mi se respecte rândul. Printre cumpărături s-au numărat un produs şi un moft, împlinirea unei dorinţe sau cum vreţi voi să spuneţi, care nu avea cod de bare. La primul produs am renunţat fără să stau pe gânduri. La al doilea produs, am decis să aşteptăm că doar nu dura o veşnicie. În spatele nostru, o tanti morocănoasă că îi dădea acasă cafeaua în fiert pe aragaz, a sărit ca arsă. Dorea ca domnişoara de la casierie să nu mai aştepte codul de bare şi să îi ia ei cele 2 cărucioare cu produse. Mda…eu am numit-o lipsă de bun simţ, dar multă prostie. Era rândul MEU, dura 3 minute rezolvarea problemei mele, iar EA dorea să aştept 20 de minute până erau gata coşurile ei 😀 . Nu îţi convine, te muţi, nu? M-am uitat la ea şi a decis să închidă gura. Să fi observat oare că a vorbit fix ca idioata?

 

 

3. Să ştiţi că eu nu îmi achiziţionez haine de fimă, ci cumpăr foarte, foarte rar haine (nu cred că depăşesc numărul 4/an) şi atunci o fac din magazinele no name. Pe mine nu mă interesează eticheta, ci să stea haina pe mine. De acum înainte o să evit magazinele de genul, şi prefer sî dau aceleaşi sume sau puţin mai mari, în magazinele care au angajat oameni care ştiu să vorbească unui client, magazine care nu sunt dornice să dea faliment.  Iuliei, i-am povestit mai pe larg, aşa că aici o să fiu mai scurtă. M-am dus acum o săptămână într-un „buticel” cu haine deşi nu eram pornită să iau nici măcar şosete. Din 4 angajate, 2 erau complet retardate. Dragele mele, nu sunt vreo fiţoasă chiar dacă poate aşa vă par, iar eu discut inclusiv cu oamenii care caută în gunoi şi îi respect. Pe mine nu mă interesează să fiu săltată în slăvi ca să cumpăr, ci să mă tratezi exact cum te tratez, cu respect. Dacă tu eşti o vânzătoare retardată, genul care se vrea a crede superioară, cineva trebuie să îţi reamintescă un singur lucru, şi anume că te-ai transformat în sclava societăţii. Mă rog, tipa a avut un comportament destul de urât. Zici că fiecare client era sclavul ei.

Omul prost, nici în lume n-are rost!

 

 

4. Alte cazuri:

Mi se pare trist că sunt mulţi oameni ocupaţi cu şi de viaţa altora. Vecina mea e îngrijorată că am consumat luna trecută, mai multă apă decât de obicei. Şi? Se vaită unii de viaţa altora, de zici că plătesc ei :)) . Unde am stat ultima dată, aveam o vecină îngrijorată că cel dinaintea noastră a consumat mult curent. Doamne! Treaba fiecăruia cât consumă, atâta timp cât plăteşte la timp. 

Poate par ciudată, dar nu îmi place să urc în lift cu oameni străini. Poate să fie un criminal, un violator sau orice altceva. Nu îmi place când am bagaje multe şi grele şi se găseşte câte cineva să intre în lift, mai ales bărbaţi. După ce că urcă şi este înghesuială, mai începe şi cu întrebări sau să spună ce ştie despre tine.  🙄 Ai urcat, taci şi aşteaptă să ajungă la etajul dorit.

Pentru colindători am pregătit pachete cu dulciuri. Nu am apelat la covrigi deşi aşa este tradiţia, din simplul fapt că am zis să le dau chestii ambalate, neatinse şi gustoase. Mă bucur că le-au mâncat pe scări, dar să arunci ambalajele pe scări?! Altul a mâncat toate dulciurile din pungă, a pus ambalajele înapoi, şi-a luat fundiţa sau clopoţelul pe care l-am folosit la sigilarea pungilor, a făcut el un noduleţ şi mi-a pus punga sub preş :)) . Da, drăguţ 😀 . Ştiu că sunt copii, dar au creier – să nu contestăm acest lucru.

 

 

 

Aş mai avea de povestit, dar cred că am menţionat destui pe ziua de azi.

Toţi avem creier, dar nu la toţi funcţionează.

Te-ar putea interesa si:

Lasa un comentariu aici.

*