Femeia-deasupra.org foloseste cookies. Prin navigarea pe femeia-deasupra.org, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Nasterea la spitalul Lotus Ploiesti

 

Înainte să aleg maternitatea sau să merg să nasc, mi-ar fi plăcut să citesc câteva articole (reale, nu doar articole de laude) despre maternitatea Lotus din Ploieşti.

 

Preţ naştere naturală/cezariană

Dacă sarcina nu este una problematică şi nu eşti genul de femeie însărcinată care să fie pesimistă, atunci este de preferat să ceri o ofertă de îndată ce treci în trimestrul  al II-lea. Din moment ce ai primit oferta, ţi se pune la dispoziţie un număr de zile pentru a te hotărî dacă vrei sau nu să semnezi contractul. Suma este una confidenţială şi ţinând cont că diferă de la o persoană la alta, prefer să nu o dezvălui. Să zicem că a fost una modică, ţinând cont că nu colaborează cu casa de sănătate, iar la stat n-aş fi dat cu mult mai puţin decât am dat la privat. Indiferent că alegeam naşterea naturală sau cezariana, cert era că preţul nu suferea modificări. Era puţin mai mare dacă sarcina ar fi fost gemelară sau dacă aş fi ales să nasc cu un medic colaborator.

Ţin să precizez că nu sunt incluse vizitele la medic, ecografiile, consultul cu anestezistul şi neonatologul (posibil să fie în funcţie de contract), analizele din timpul sarcinii, ci doar cele din perioada internării (3 nopţi şi 4 zile).

Condiţia de bază pentru a putea naşte la ei, este să  ai 37 de săptămâni de sarcină, iar copilul să nu cântărească mai puţin de 2500 grame (asta nu este neapărat bătut în cuie). Important este să aibă copilul plămânii dezvoltaţi, motiv pentru care eu am făcut şi două injecţii cu dexametazonă, contribuind la maturarea plămânilor fătului.

 

Medicul obstetrician – ginecolog

Desigur, înainte de a semna contractul trebuie să alegi sau măcar să te gândeşti la medicul cu care vrei să naşti. Numele acestuia trebuie trecut pe contract, însă ei nu-ţi garantează că medicul respectiv va fi prezent în sala de naşteri.

Aici am întâlnit cel mai mare minus pe care îl au. Mi-ar fi plăcut ca medicul să-şi dea mai mult interesul. Dacă nu aş fi făcut investigaţii de capul meu şi dacă nu aş fi mers în paralel la alţi medici, ar fi fost şanse extrem de mici să păstrez sarcina. În consecinţă, atenţie la medicul pe care îl alegeţi şi oricât de mult o să vă asigure că este totul în regulă, suflaţi şi în iaurt şi cereţi încă una sau chiar două păreri.

 

De la stabilirea datei în care naşti şi până la externare

În ultima lună am mers săptămânal pentru monitorizare, iar cu două săptămâni înainte de fericitul eveniment, s-a stabilit ziua naşterii şi au avut loc întâlnirile cu anestezistul şi neonatologul.

În ziua respectivă a trebuit să fiu acolo cu o oră şi jumătate înainte de a intra în sala de operaţii. În timpul de dinaintea intervenţiei, mi s-a dat camera în care am stat în toate cele 4 zile, mi-am pus lucrurile în dulap, am făcut duş, am îmbrăcat cămaşa cu care am intrat inclusiv în sala de operaţii, mi s-au pus perfuzii, a fost monitorizat copilul, mi s-a luat sânge pentru analize, dar şi datele personale.

Timpul a trecut repede şi imediat am urcat de la etajul doi (unde se află maternitatea) la trei, unde a avut loc intervenţia şi mi-ar fi plăcut să poată participa şi tatăl (al doilea minus). Totul se petrece pe repede înainte, iar dacă nu apar dificultăţi la administrarea anestezicului, doar câteva minute te despart până când auzi primul scâncet.

Citisem că în nici cinci minute este scos copilul (adevărat), iar că operaţia se întinde pe zeci de minute. Adevărată şi cea din urmă afirmaţie, dar am simţit că au trecut cel mult zece minute, aşa de repede s-a petrecut totul. Parcă imediat au plecat medicii, a fost adus patul, iar asistentele s-au chinuit să mă mute dintr-un loc în altul. Desigur că era bocnă de amorţită în partea de jos şi au durat vreo două ore până am început să-mi simt picioarele.

Vreme de opt ore a trebuit să stau la terapie intensivă, întinsă, cu o greutate pe burtă, unde nu s-a întâmplat mare lucru: calmante din trei în trei ore, o cană de supă şi pâine prăjită, asta cu puţin înainte să cobor în salon, dar oricum, nu la mâncare îţi stă gândul, ci la puiul pe care l-ai adus pe lume şi nu l-ai mai văzut de câteva ore. Ţi-l aduc la vreo două ore de la naştere pentru a-l ţine puţin în braţe şi a-l pune să sugă.

Abia seara sau spre seară poţi să cobori în salonul tău, asta dacă reuşeşti să cobori din pat şi să te mobilizezi. Sfat: gândeşte pozitiv, gândeşte că poţi să mergi fără probleme şi că nici nu poate fi vorba de leşin. Mie mi se spunea să nu mă grăbesc şi mă ţineau şi vreo două asistente, asta în caz că leşinam, dar mă simţeam stăpână pe picioarele mele şi aşa aş fi coborât până la etajul al II-lea. Politica lor e sfântă, aşa că a trebuit să mă las „transportată” pe un scaun.

În a doua zi continui să primeşti calmante din trei în trei ore, iar din a treia zi doar la cerere, adică dacă le soliciţi să-ţi mai administreze calmante. Eu aşteptam asistenta să apară, căci mă obişnuisem cu cele trei ore, însă nici nu mai aveam dureri, aşa că… nici nu a venit la fel de des, nici nu am solicitat. Totuşi, asistenta a zis să-mi administreze de două ori calmant pe cateter, iar eu i-am spus să facă după cum consideră. Durerile sunt mari în primele două zile şi m-am temut mult în privinţa a ceea ce urma după scoaterea acelui cateter şi mai ales de primele zile petrecute acasă. Mă gândeam că o să am nişte dureri îngrozitoare şi că nu o să pot lua mai nimic pentru a le ameliora. Medicul mi-a recomandat la externare nişte supozitoare a căror denumire am uitat-o din momentul zero, însă nici nu mi-am mai amintit de această recomandare decât la aproape o lună distanţă.

 

În privinţa asistentelor pot să spun că toate au fost super drăguţe şi amabile. Ei bine, a mai fost o doamnă care s-a supărat puţin pe colegele ei că n-au respectat programul de administrare al calmantelor. Şi totuşi, era cu 20 – 30 de minute mai devreme decât ar fi trebuit. Pentru pacient contează fiecare minut care trece după acele trei ore. Durerea se instalează rapid şi atunci laşi ruşinea la o parte şi apeşi butonul să chemi pe cineva să te scape de acel disconfort.

 

Despre mâncare pot să spun că mă aşteptam să fie… să fie… ca de spital. Da, da, acea mâncare care-ţi intră cu noduri. Nici vorbă de asta. Spre surprinderea mea nu doar că avea gust, ci o aduceau în cantităţi mai mult decât potrivite. Mă aşteptam să mănânc doar câte o cană de supă chioară şi poate o felie de pâine, dar mi-au depăşit aşteptările cu iaurturi, ouă, felii de şuncă şi caşcaval, pâine prăjită, miere, supe, ceaiuri, legume fierte, piept de pui la grătar etc.

 

Cât despre bagajul de maternitate, da, cunoaştem vorba „mergi la privat, deci nu-ţi trebuie decât geanta pe umăr”, însă nu este tocmai aşa. Pe lângă dosarul de analize, cărţile de identitate în original şi copie ale părinţilor, pastă de dinţi, periuţă de dinţi şi perie de păr, mai ai nevoie şi de alte lucruri, aşa că nu pleca ureche la „n-ai nevoie de nimic”. Pune în geantă şi un deodorant, şampon (căci începând cu ultima seară ai voie să te speli), un gel de duş sau un săpun, haine de schimb atât pentru tine cât şi pentru bebeluş atunci când plecaţi din maternitate, un pachet de şerveţele umede, 2 – 3 scutece (în caz că locuieşti mai departe, iar bebeluşul îţi poate face o surpriză).

În zilele petrecute la maternitate, copilului i se pun cele necesare la dispoziţie, însă mamei mai puţin. A fost ca nuca în perete să fac rost de şampon sau să constat că rola de hârtie s-a terminat şi nu aveam cu ce să o înlocuiesc. Consider că măcar la două zile ar fi trebuit verificat de către personal dacă mai era sau nu hârtie, să ducă zilnic gunoiul şi tot zilnic să dea cu o mătură şi să spele pe jos. Mda, la capitolul curăţenie trebuie să mărturisesc că mai trebuie puţin lucrat.

Te-ar putea interesa si:

Lasa un comentariu aici.

*